Neata si Hristos a Inviat!
Ambient Muzical.
Azi o sa incerc sa vorbesc despre nepasare.
Treceam ieri (fiind la socri in Roman) cu masina pe langa piata.
Conducea cumnatul ca eu agarisisem vreo doua pahare de bere. Liniste.
Romascanul isi facuse cumparaturile. In strada, langa bordura era cazut
un om. Nici mai bine, nici mai prost imbracat. Era cazut. Avea o sacosa
imprastiata langa el.
II zic cumnatului sa opreasca. Mergem amandoi la el. Abia mai respira.
Nu avea halena alcoolica. Avea un bilet in mana dreapta pe care-l tinea
strans. Scot biletul pe care scria: „Buna ziua, ma numesc......sunt
diabetic insulino dependent, daca ma vedeti cazut dati-mi va rog un
pahar de apa cu zahar sau chemati salvarea.”
Aveam in masina zahar, apa in sticla de rezerva pt. copil, amestec,
incerc sa-i ridic capul omului sa-i dau sa bea. Trece cineva pe langa
noi si spune” Lasa-l dracului de betiv”. II raspund. „Doamna nu e betiv,
e doar bolnav” Imi spune „ E bolnav de prea mult alcool”, rade
rautacios si pleaca sa-si vopseasca ouale.
Cumnatul m-a ajutat sa-i inclin capul astfel incat sa-i dau sa bea apa
indulcita. In 2 minute, omul isi revine in simtiri si incepe sa tremure.
Ii mai dau apa cu zahar si zahar cu lingurita. Se opreste din tremurat
dupa alte 2 minute si ma intreaba cat este ceasul. Constat ca a stat 2
ore in coma hipoglicemica in strada, cu biletul in mana, si nimeni nu a
incercat sa-l ajute. Am chemat salvarea si l-a dus la spital. I-am spus
asistentei ca i-am dat cam 50 g de zahar. Acum sper ca-si face
sarbatorile alaturi de cei dragi. A urcat pe propriile picioare in
salvare.
Cred ca in ultimii ani am devenit haini. In suflete si in comportament.
Invidiosi pe capra vecinului si pe alte 100 de capre. Ahtiati doar
pentru ban, de parca banul ne face pe noi si nu noi facem banul. Nu-mi
place. Nu vad decat fete incruntate si haine morocanoase. Toata lumea
numara cu ce a mai ramas. Prejudecatile omoara. Chiar daca era beat, nu
merita sa stea in strada cazut.
Ambientul muzical l-am ales pentru ban si pentru fisc. Pentru ceea ce pe
multi ne conduce si ne sperie. Hartiile astea dezumanizeaza. Incet
incet, devenim robotii propriilor noastre dorinte. Niste cretini.
Copyright: direct x
Articolul original aici.
Citind acest articol, mi-am adus aminte de o ruda si fost vecin in acelasi timp. O persoana fara caracter, cu care am avut un conflict, conflict care bineinteles s-a terminat in justitie.
RăspundețiȘtergereIntre conflictul propriu-zis si ultimul termen de la tribunal, iarna fiind, m-am trezit dimineata si am vrut sa-mi clatesc ochii cu razele soarelui care strabateau cu greu norii. Surpriza...cine era in fata casei, pe jumatate dezbracat, zacand intr-un sant plin cu zapada?! Da, el era. Nu am putut sa-l las acolo, asa ca am rugat sotia sa o sune pe fiica lui, care era acasa, sa vina sa-l ia de acolo. Oricat de mult l-ash fi dispretuit...nu merita sa-l las sa zaca acolo.
Sa nu credeti ca mi s-a multumit vreodata...probabil nici nu stie cum a ajuns in casa:)